Who would have guessed it?

S-au intamplat prea multe zilele astea.Mult prea multe.Am constatat cu stupoare ca nu mai fac fata nici macar celei mai simple intrebari.Fizic,sunt distrusa.Durerea de spate omniprezenta imi face fiecare secunda pe scaun mai lunga decat o zi de post,ca sa nu mai vorbim de cea care imi chinuieste capul.Psihic nu mai vad decat o poza,iar urechile imi aud o singura melodie care se repeta la infinit,de cand s-a intamplat.Iar sufleteste... mai bine nu mai vorbesc.Oricum nici intr-o mie de ani nu o sa pot sa adun si sa lipesc tot ce s-a spart acum 10 luni.Urasc ziua aia si urasc tot raul care a venit dupa ea.Urasc ca n-am stiut cum sa reactionez,urasc ca n-am stiut ce sa spun.Urasc ca nu's perfecta.Dar oricum,sunt eu.Si nimeni nu poate fi perfect.Dar eu nu sunt nimeni.sunt doar eu si trebuie sa accept.Am inceput autosugestia si parca mi-e mai bine.Am inceput sa-mi propun sa uit si parca uit,desi e numai pentru cateva ore.Citesc,citesc mult.Cuvintele parca zboara prin camera si ochii mei sunt atenti,neobositi.Nu am mai simtit asa demult.Si totusi ma face sa uit.Nu conteaza ca lumea in jurul meu se misca.Eu raman.Si nu ma misc decat cand mi-e sete.Si atunci abia intind mana langa pat si apuc sticla cu lene.Jumate din ce curge din sticla curge pe mine.Dar nu ma mai deranjeaza.Injur si cad inapoi pe perna.Inchid ochii care ma ustura,imi dau jos ochelarii si lacrimez involuntar.Iar mi-am amintit.

Simt prezenta aia apasatoare si insuportabila in apropiere.E la usa.E langa perete.E langa TV.E langa pat.E pe scaun.E pe pat.E pe birou.E langa geam.E in dulap.E langa mine.Ma tine de mana.Ma strange tare si ma doare.Apoi imi spune sa nu plang,ca o sa-mi treaca.Se refera atat la durerea fizica provocata de prezenta lui,cat si la cea sufleteasca,provocata de cuvintele si privirile lui.Niciodata n-o sa ma faca sa uit.Nimic.Dar poate peste 5 ani o sa fie altfel.Poate peste 5 ani n-o sa-mi mai pese de nimic.

Dar nu garantez si continuu sa sper,ti-am mai spus.O sa fie bine!

Chillin`.

Da,zilele astea ma relaxez in premiera.Dupa un an in care m-am straduit cat de cat sa ma ridic la inaltimea "prestigiosului" meu liceu,desi diriga nu s-a aratat prea fascinata.Sper sa reusesc sa dorm linistita la vara,fara gandul ca,aoleu,vine ziua in care dau corigenta.Sper din suflet,ureaza'mi succes.

Relaxarea asta cred ca nu consta decat intr-o imbratisare.Sau o secunda in bratele LUI.Care ma incalzesc si ma fac fericita de fiecare data.Care nu ma lasa suparata nicio secunda.

Sau consta intr-un cuvant.Poate sa fie un cuvant dubios.sau un cuvant din suflet.cum ar fi "hai","vino","nu","copilule","of".Da,cuvintele care ma pot face sa ma relaxez cuprind si interjectii.Mi se par amuzante.Cred ca am uitat sa scriu : "piu!" :D.

Tot ce a fost pana acum poate nu a fost asa cum trebuia sa fie.Poate nu s-a intamplat totul conform dorintelor noastre si doar destinul a fost cel care ne-a adus in situatia in care suntem.Dar oficial,de azi incolo m-am hotarat sa ma asez in fata destinului.Si sa nu-l mai las sa decida pentru noi.Pentru ca eu una m-am saturat sa ma rog : "Destinache,tata,te rog eu frumos ajuta'ma si pa mine sa fiu fericita,da mai repede,odata,daca se poate!".So cu aceasta ocazie o sa discut foarte pe sleau cu Nea` Destin asta,si o sa ajung sa il cunosc atat de bine incat sa stiu ce are de gand in orice secunda.

Da,imi doresc sa anticipez ce o sa se intample.Desi nu ar mai fi deloc palpitant si ar deveni super monoton sa stii ca la colt se afla cainele maro si nu cel alb,sau ca azi mama ta gateste supa nu ciorba.Sau ca o sa te asculte din pila galvanica in loc sa'ti dea Redox.Dar pentru ca nu mi-am gasit inca maturitatea care sa ma ajute sa reactionez intotdeauna bine,si pentru ca m-am saturat sa dau gres si sa stric tot,am decis ca ar fi mai bine sa aflu dinainte ce mi se va intampla,ca sa ma pregatesc spiritual pt o reactie normala si cerebrala.Ca deobicei pe mine ma conduc impulsurile.

Si pe langa asta,am retinut mai demult o vorba mai de duh : "E mai bine sa regreti ce ai facut decat sa regreti ce n-ai facut".Uite,daca e sa o iei asa,e foarte ok,pentru ca te incurajeaza sa faci ce nu crezi ca esti in stare,si sa impresionezi prin asta.Dar daca vine unu mai tampit de felu lui,si zice : "Opa,sa regret eu ce n-am facut?!Pai hai nene,sa fac,ca sa nu regrete sufletelu meu suferind!".Si uite asa tampitu nostru se apuca de diverse activitati nu tocmai ortodoxe,si uite asa se alege praful de el.Dar inca odata,asta doar daca e tampit.

Da,mie una imi place sa functionez dupa zicala de mai sus.Mi se pare ca ma defineste cel mai bine.Oricum,pot sa zic foarte mandra ca am reusit sa gandesc inainte sa actionez.Si imi place ca fac asta.Nu imi mai permit sa comit greseli copilaresti si continui sa sper intr-un progres.Zi de zi.